A fost dragoste la prima vedere. Nici nu stiam foarte bine cum arata, cine este..Dar stiam ca vreau sa-l intalnesc. O data macar. Sa-l vad, sa-l simt, sa-l miros , sa-l pipai, sa-l tachinez…sa-l vad cum imi raspunde, cum se bosumfla, ce reactii are, sa ma amuze, sa ma provoace…Si nu am rezistat tentatiei. Azi, dupa cum spuneam, mi-am luat inima-n dinti si am facut pasul cel mare. Aveam emotii , buzele imi erau uscate si ma gandeam pe drum ….daca nu-mi place ce ma fac??? Daca ma fastacesc? Daca nu-l pot stapani? Daca pierd controlul? Pentru ca, atunci sunt vulnerabila, vorbesc mult, fac miscari bruste…s-ar putea sa-l deranjeze, sa-si puna mainile in cap ca uite ce descreierata a intalnit…
Da, recunosc..imi era frica..si incercam sa rad, sa ma gandesc la altceva, sa nu ma gandesc de fapt deloc si la nimic…
Ma astepta tacut si retras intr-un colt in parcare. Locul nostru de intalnire. L-am vazut de departe…el este..el trebuie sa fie..mi-l aminteam vag din poze la fel de vagi..incercam sa-i mulez imaginea creeata in mii de ganduri peste chipul si trupul lui real…erau aproape identice. Mi se facuse frica. Voiam inapoi. Sa fug, s-o iau la goana..inca era cu spatele, nu ma vazuse…as fi putut sa-mi iau talpasita si sa scap de stres, de emotii..Dar nu. Sunt orgolioasa. Pot infrunta pe oricine si orice. Macar incerc. Ce va iesi..nici nu conteaza. Eu mi-am dorit intalnirea, el a acceptat-o…nu pot sa bat in retragere. O sa ma arunc cu capul inainte si cu speranta ca voi putea domina.
Statura impunatoare, cur misto, un spate usor arcuit. Nu m-am apropiat din prima. I-am dat tarcoale cateva minute…Imi place. E pe gustul meu. Dar eram usor dezamagita. Ma simteam si mai vulnerabila. Ce dracu fac eu aici? urlam in gand ca o apucata. M-am apropiat incet. Eram la un metru de el si inca nu ma vazuse. Stiam ca-l cheama Sandu. Mie imi place sa-i spun Sandel . Mi se pare funny…
- Neatza Sandel…ingan..nu bag in seama cuvintele care mi se oprisera in gat. acum ori niciodata! mi-am spus razboinica! Nu ma face el pe mine! M-am apropiat si mai mult.
Ce frumos e! ma surprinsesem gandindu-ma la cat de naravas ar putea fi, la cat de nervos, agil, inteligent, sclipitor de inteligent…
- Mergem? continui zambind pentru ca ma recunoscuse. Si pornim agale spre oras…Imi batea inima ca la nebuni, o auzeam in urechi cum pulseaza…Ce ma fac? Doamne ce ma fac??? urlam in mine, zambindu-i sagalnic. Am plecat incet, sovaind…era acel moment de obisnuinta, de tatonare….Si era atat de ok..pe gustul meu. Nu-mi venea sa cred. Bai …ce-i cu tine? ma intrebam ca proasta …in timp ce s-a petrecut un lucru fantastic.. era sigur pe el, vorbaret, vioi, bucuros..prinsese viata…L-am incercat din ce in ce mai tare….a facut fata cu brio..m-a incercat si el..a intins usor coarda ..la inceput timid, ii era frica sa nu ma fi speriat sau suparat…Si mergeam aiurea…incepusem sa-l simt cald, bland dar foarte decis, rau daca voia, un temperament nervos, o rautate care-mi zburlea pielea pe mine si simteam furnicaturi in tot corpul…Doamne cat de frumos e! Doamne cat imi place!! Si da, naravas uneori, asa cum trebuie sa fie…. La un moment dat, ne prinsesem intr-o goana nebuna de vorbaraie si rasete si zambete cu subinteles…il simteam cum vibreaza…cum se agita, mi-l imaginam si mai rau, si mai provocator si l-am lasat sa se desfasoare…si a facut-o la inceput subtil, apoi obraznic uneori, tupeist dar cat sa-l vreau si mai mult, cat sa m-l doresc si mai tare..
Timpul a trecut repede…seara l-am condus pe drumul de intoarcere…Traiam amandoi deja intr-o intimitate care ar fi dus mult mai departe daca as fi avut timp si curaj..
Si acum stau si ma gandesc pana la urma ce naiba mi-a placut asa de mult la el?
Demarajul este excelent, frana un pic moale, sunetul motorului usor infundat, claxonul strident…este fasnet, vioi, se strecoara usor..Dar scaunul nu se regleaza pe inaltime, probabil ii place sa priveasca lumea de sus, iar oglinzile nu sunt reglate electric ci manual..tre sa muncesti la ele un pic…Inauntru este incapator, rotunjit, fin, scaunele comode, bancheta rabatabila…, portbagajul urias…Sandele te vreau atat de mult…Cand ne-am despartit ai urlat de nervi ca voiai sa mai ramai iar eu trebuia sa te las acolo, in parcarea de azi dimineata…Am plecat. Taceai. M-am indepartat. Erai intepenit locului privindu-ma fix, stiind ca a fost prima si ultima intalnire… Ramane pe data aviatoare! Sa te simt din nou vibrand nebun sub mine…

Am inceput acum cateva zile sa scriu un post pe care cred ca nu-l voi duce la bun sfarsit niciodata. Sunt prea multe ganduri ascunse in el, pe care nu le pot lega intr-o ordine sau o simtire logica, pe care nu le pot intelege, descifra, nu le pot desface din incrancenarea lor, nu le pot pune cap la cap..simt ca ma pierd ca intr-un puzzle prea complicat sau poate atat de usor incat nu-ti vine sa crezi ca poate avea o rezolvare atat de simpla..si iti spui ..nu, nu este posibil ca totul sa fie atat de usor, sigur undeva s-a strecurat o eroare ..o eroare de calcul, o eroare de perceptie, de analiza, o eroare de viata. eu sunt omul problema, cel care scormoneste dupa ele, si le provoaca..voit sau nu, constient sau nu…de ce este acum totul atat de limpede, atat de clar si de simplu?

sau..ma gandesc ca poate in scrierea cu pricina nu se ascunde nimic dincolo de cuvinte..doar o insiruire haotica si anapoda de spatii goale, fara continut. poate ca, de fapt, nu mai am despre ce sa vorbesc. ori am obosit, ori ma aflu intr-o continua stare de negatie. dar totul este bine, imi spun..dar nu e normal, imi raspund. sau este prea frumos ca sa fie adevarat. am obtinut aproape tot ce mi-am dorit si acum am ajuns sa nu mai lupt pentru nimic? sa zac intr-o stare tampa de beatitudine fara vreun alt plan? devine plictisitor…

Medicii spitalului Municipal din Falticeni nu mai pot trata, din lipsa banilor, decat un singur pacient pe luna. Adrian Copilul Minune a fost  injunghiat in apropierea unui restaurant din Giugiu.
Va creste pretul pneurilor de iarna. Asta pot intelege. Ce nu pricep este altceva. Ce legatura au prezervativele cu asta? In fine. Trecem peste momentul meu dilematic si continuam: America se pregateste sa atace Iranul, iar un vanator din Bacau s-a impuscat singur si a murit in chinuri. Cica Dumnezeu nu da cu paru…Cireasa de pe tort: Adrian Paunescu este ingropat langa Eminescu si Caragiale. Ar mai fi multe de spus dar daca esti curios, draga DS, te invit sa te uiti la teveu sau sa citesti de acum incolo tabloidele…Daca nu cumva o sa vina sfarsitul lumii cum spunea baba vanga si n-o sa mai apuci…

Azi mi-a fost groaza pentru prima oara in viata mea sa ajung acasa. E prea liniste. E prea pustiu. E prea curat. Am mers incet, prea incet, chiar am dat prioritate unui pieton care nici macar nu voia sa traverseze…am condus agale, pentru a intarzia momentul, habar nu am ce moment, am pus frana prea devreme si am plecat prea repede de la stop, am depasit cand nu ar fi avut nici un rost, m-am claxonat cu un sofer dobitoc si m-am luat la intrecere cu un jeep. Nu vrei sa stii cine a castigat. Mi-am parcat din nou masina-n tufe si iar am uitat ceva ce nici nu-mi mai aduc acum aminte. Pur si simplu, am uitat ce am uitat. Nu ti se intampla niciodata?

In casa e frig, berea se stinge singura-n pahar, bolborosind si-mi aduce aminte de ultima betie. stii starea aia de rau cand juri ca n-o sa mai bei in viata ta? Ca niciodata n-o sa mai pui gura pe alcool? Acum zambesc…La ce zi de rahat am avut azi, inca mai pot zambi. Zambesc retard, privind in gol. Si-mi tot spun ca ar trebui sa ma simt bine. Libera, intr-un fel. Fericita cu mine. Nu stiu de ce dar…nu ma simt in nici un fel. Poate obosita. Credeam ca o sa plang..uite ca azi, in masina, nu am varsat o lacrima. De obicei acolo ma descarc. Am impresia ca nu ma vede nimeni. Stii ceva? Cand imi vine sa plang si nu ma mai pot abtine, ma apuc sa mananc. Nu mai conteaza ce. Important este sa mestec, ca sa-mi inghit lacrimile. In masina nu pot manca in timp ce conduc, asa ca…ghinion! Iar faza cu oglinda am depasit-o de mult. Nu-si mai face efectul…Pentru ca as fi putut sa ma uit in retrovizoare….Deci, nu ma simt in nici un fel. Sunt amortita. parca traiesc in povestea altuia. Oare e bine? adica..nu ar trebui sa sufar? Sau…nu stiu.
Cand eram la job, voiam sa ajung cat mai repede acasa. Cand mai erau cateva minute si trebuia sa plec, parca trageam de timp. Azi am fost depresiva. rau de tot. Cum nu am mai fost de multa vreme. deci vezi, tot am simtit ceva. Dar o pun pe seama oboselii, pe seama nervilor si a stresului sau a plictiselii. Stii ceva? cand visez urat noaptea, pentru ca stii ca am cosmaruri , ti-am mai spus, in vis totul mi se pare atat de real incat imi spun…de data asta chiar e pe bune…nu e un vis..da doamne sa fie un vis urat..dar nu, stiu ce nu e un vis. Si ma trezesc intr-un tarziu, aproape sugrumata, tipand si sarind din pat dar fericita ca ..pana la urma..totul nu a fost decat un vis. Acum as vrea sa cred ca traiesc din nou cosmarul…dar nu, de data asta este real, atat de real….ma simt foarte lucida, pot gandi la rece, pot analiza si despica firul intr-o mie…si ajung mereu la aceeasi concluzie, oricat de greu mi-ar fi…nu ma pot minti singura. E mai bine asa….sa-ti iei o pauza din viata..sa te opresti in mijlocul ei, sa te privesti prin ochii celor din jur, sa te poti vedea exact asa cum te oglindesti in sufletele lor…
Azi, dupa ce ca am avut o pagina de rahat pe cap, dupa ce ca a trebuit sa inghit capriciile celor din jur, nervii lor, rautatea lor, abstinenta lor am mai auzit si inmormantarea lu peste la teveu. Mi-au cantat aia in cap toata ziua. Mai avea putin si boceam si eu….fuck!

Ultima mea betie…intr-un bar cu banci si mese de lemn, in fata unei sticle goale de vin si a uneia dintre cele mai importante discutii din lume…exagerez….au mai fost in trecut momente din astea in care avem impresia ca voi rastura lumea, in care ma credeam si ma simteam cea mai curajoasa, desteapta, sclipitoare si inteleapta fiinta..de fapt sunt un rahat cu ochi, un copil intarziat, care incearca sa se dea om mare. si culmea, sunt o multime de oameni care se lasa atat de usor pacaliti….magda, flori, madalina, dorin, chiar si iulia…leeloo multi pass…da bai elena, leeloo multi pass suks!!! crede-ma! Cred ca incepe sa ma doara capul si nu mai am nici un calmant in casa…

si uite ce post lung si chior, scris in reprize, pentru ca acum mi-e foarte greu sa-mi duc o idee sau un gand pana la capt. ramane suspendat pentru cateva secunde, se involbureaza si se linisteste din nou, aruncandu-ma iar in tacere. nu cred ca am reusit in postul asta sa scriu o fraza de la cap la coada fara oprire.

nu aud decat bazaitul monitorului. in rest tacerea mi-a-nfundat urechile si mintile si gandurile sunt goale ca un dop de pluta…deja mi-e dor de ce-mi va fi mai dor…M-am inarmat cu doua pachete de tigari si trei beri. doar trei. nu de alta, dar maine sunt de serviciu si nu-mi permit  sa ma mai duc inca o data mahmura la munca..

as vrea sa vorbesc cu cineva. cu oricine, numai strain sa fie. ca sa nu se implice prea mult, ca sa nu ma judece. stii…eu una judec doar oamenii la care tin. pentru ca-mi pasa…as vrea sa vorbesc cu un om intr-atat de politicos si de amabil incat sa vrea sa ma asculte, dar fara sa ma judece si mai ales fara sa-mi dea sfaturi. nu am nevoie sa stiu ce trebuie sa fac. pentru ca in jurul meu intotdeauna s-au intamplat lucruri fara ca eu sa iau o decizie concreta. m-am lasat mai mereu dusa de val in ideea ca ce va fi va fi. ma voi descurca eu atunci. si m-am descurcat de fiecare data. si de fiecare data, nu stiu ce am facut, dar mi-a fost bine.

acum ceva vreme am descoperit pe net un blog. blogul unei persoane care..care mi-a marcat in trecut viata. in rau. in foarte mult rau. un rau atat de …incat ,de atunci, am inceput sa am cosmaruri. pana atunci nu stiam ce inseamna sa visezi urat, sa tipi si sa tresari in somn, sa plangi, sa te trezesti pe intuneric paralizat de frica. sa te rogi in vis la dumnezeu sa fie doar un vis. descoperirea m-a socat oarecum, desi ma asteptam la un moment dat si la momentul asta. si nu m-am putut abtine sa nu citesc…si mi s-a facut atunci cea mai mare scarba din lume…un rau fizic se repara, dar un rau psihic te urmareste o viata intreaga. nu am am mai intrat de atunci pe blog. mi-e teama…dar, din cand in cand, aflu vesti care ..care ma fac sa …sa ma opresc in loc, sa privesc in trecut si sa simt vina…vina in fata mea….cum am putut sa-mi fac una ca asta? cum am putut sa-mi fur singura cei mai dragi ani din viata?

Ultima betie…intr-un bar cu banci si mese din lemn, in fata unei sticle de vin, avand cea mai importanta discutie din lume…
Noapte buna!

Bai, ma amuza pana la lacrimi orgoliul asta masculin, prostesc, pe care-l afiseaza barbatii cand vine vorba sa fie ajutati de o femeie. Si mai ales in situatii cand trebuie sa mestereasca la ceva si nu se pricep. Cand nu le iese jucaria cum trebuie, se enerveaza, dau cu ea de pamant, se lamenteaza, devin isterici, suna un prieten la fel de priceput etc..Andrei, dragul meu, sa-ti explic un lucru simplu. Daca tragi de firele monitorului, asta, cu siguranta, se va stinge. Nu ca sa-ti faca tie in ciuda, ci pentru ca nu mai este alimentat cu curent electric , stii..chestia aia invizibila, de te ciupeste cand bagi mana in priza…Daca incerci sa smulgi monitorul de pe birou, cum ai facut ieri, daca incerci sa-l intorci invers sau cu capul in jos..cu siguranta, se va stinge sarmanul. Tot firele sunt de vina, nu tu, evident! Daca ai fi stiut chestia asta, nu te-ai mai fi dat cu fundul de pamant ca uite, rasnita asta iar s-a stricat. Da ma, a naibii, s-a stricat singura! – Bai, si ti-am spus, vezi la firul ala de intra in el, ca l-ai miscat sau l-ai scos de acolo! – Nu e nici un fir, unde vezi tu fir?? Ce te bagi tu la chestii din astea, ca esti femeie? Andrei se ridicase de pe scaun si incepu sa dea din maini, involuntar cred, sa si le puna in cap si sa injure sarmanul aparat ca la piata. Vorba vine, pentru ca Andrei injura frumos. O sa-ti povestesc eu si ce inseamna asta, cu injuratul frumos si cel urat. Nu, nu o sa incep sa injur eu pe aici, sau sa fac un dictionar al injuraturilor …revenind…i-am spus hai ca vad eu despre ce e vorba, lasa-ma sa ma uit..degeaba…asta intrase si mai rau in crize de nervi… – Cuuum???? sa ma ajute o femeie???? Nu te baga pentru ca nu suport sa ma ajute o femeie in chestii de genul asta (adica niste chestii pe care le poate rezolva NUMAI un barbat). – ba, esti prost? lasa-ma sa vad, ca nu mai scrii nimic toata ziua! si nu vine nici dracu de la IT sa-ti bage tie firu inapoi in …Andrei se calmeaza instant. Pune mainile in solduri si zice zeflemitor: – Bine hai sa te vad..hai sa vad…da-i bataie..rezolva-l…daca esti in stare!! Nicolai , care asistase la toata discutia, se ridica si el de pe scaun si se apropie. Se retrag amandoi cativa pasi in spate si incep: – hai ca s-a bagat femeia! Uite, mai intai face curat pe birou. Ti-a aruncat cafelele bai! Ia sa vedem, sterge si praful? hahaha… Ma uitam la ei cu coada ochiului, fiind aplecata peste birou sa ajung in spatele monitorului. – bai, daca nu arunc paharele astea, o sa vars cafeaua pe tastatura. Vrei sa nu mai mearga nici aia??? Ma cam enervasem. ia uite ma, io incerc sa-l ajut si astia fac misto de mine… Bineinteles, asa cum ai banuit, firul care intra in monitor abia se mai tinea in locasul ala al lui…sau cum naiba se numeste…nu a trebuit decat sa-l infig mai bine si opaaa..se aprinde dracia…Le-a cam pierit rasul baietilor… – na ma, uite ca merge! a naibii rasnita, ce probleme ti-a facut! Si femeile astea bai care nu se pricep la nimic! Bai ma simteam si prost ca as fi vrut sa fie o problema mai grava, nu un amarat de fir… – baaaaaaai….esti nebunaaaa….l-ai reparat….Andrei se holba la monitor de parca vazuse una dintre femeile lui goale de pe net…nu, nu te gandi la prostii draga, asta saracu cauta poze cu femei goale ca sa aiba cu ce sa-si umple pagina, da? nu din alte motive… Bai nene, am zis ca nu e adevarat..si totul a pornit de la un fir amarat. Acum venise randul meu sa fac misto de amandoi. – bai, l-am depanat, l-am reparat, cum vrei tu… dar…ramane intre noi mai bine…. sa nu spui la nimeni, da?? Il vedeam cum se oftica… Nu trec cinci minute si iesim afara la tigara. Eu, flancata de Nicolai si Andrei stanga – dreapta. Bineinteles ca Bogdan nu s-a putut abtine si a spus tuturor isprava. Aia nu pricepeau o boaba..se uitau uluiti cand la mine cand la andrei.. – Ce fir bai? Ce cablu? Si unde nu intra bai???? Ti l-a bagat ariciu? unde bai? in priza?????? nu prea m-a amuzat discutia ca batea in alte chestii cam…hmmm…da la naiba, sunt colegii mei si acum sa ma supar si io ca magaru pe sat??? bai…tocmai ce mi-a sunat telefonul….si tocmai ce mi s-a dat o veste proasta….m-am saturat de vesti proaste!!!! sa ma sune dracu si pe mine cineva sa-mi dea o veste buna!!! o data macar!

M-ai intrebat odata, demult, de ce scriu. Erai curios, intrigat…ce simti cand scrii? Si nu am putut sa-ti raspund. Era prea complicat si eram grabita. Unde ma grabeam? Nu mai tin minte…dar m-ai facut sa fug. O clipa nu mi-am dat seama ca, de fapt, fugeam nu de tine ci de mine insami, de gandurile mele, de faptele mele, de dorintele mele, de tot ce eram si nu voiam sa fiu. Intrebarea ta m-a iritat si ti-am raspuns in doi peri. Pentru ca asa imi vine. Apoi, mi-am sorbit si ultima inghititura de cafea si am plecat. Nu era atunci momentul destainuirilor. Si nu-mi place sa raspund intrebarilor tale iscoditoare. Era o vreme cand imi raspundeam numai mie, de cele mai multe ori fara sa fi existat dinainte vreo intrebare, vreo uimire, vreo indoiala…cateodata raspunsul imi nastea intrebarea, mi-o contura, mi-o adancea, ii dadea forma si continut, prindea valoare..
E usor sa dai raspunsuri, sa cauti motive, iar cand nu exista e usor si comod sa le inventezi pentru a te putea agata de orice concret si real, pentru a-ti echilibra fiinta, viata..mersul firesc al lucrurilor…sa te simti stapan pe situatie, cu picioarele adanc infipte in pamant, cu capul pe umeri…e usor sau, cel putin este mult mai usor sa accepti o anumita stare atunci cand cunosti motivele care au dus intr-acolo…te poti obisnui pana la urma cu orice, dar trebuie sa stii de ce, cum, din ce cauza…asa sunt eu…

in ultima vreme am renuntat la raspunsuri, am inceput sa-mi pun intrebari…sa caut pe urma motivele…am inceput sa tac, sa dorm in mine, sa ma scufund intr-o mutenie stranie care-mi limpezeste mintea, gandurile prind coerenta, ochii privesc o lume diferita, mintea judeca rece…cand o sa incetez a-mi mai pune intrebari, cand o sa incetez a mai cauta raspunsuri, cand nu va mai exista DE CE atunci voi fi murit de mult in mine, atunci imi voi fi renegat intreaga existenta…pulsul nebun al unei vieti traita-n alergare , in pas saltat se va fi stins in mediocritatea lumii din care incerc sa ma desprind in fiecare clipa.
Imi place sa cred ca inca sunt copil si-mi adun toti copiii din mine in fiecare zi storcandu-i de puteri, de vise, de zambete si jucarii .
Asa sunt eu. Si despre asta scriu. Scriu despre lucruri pe care le vad cand tu tii ochii inchisi, lucruri pe care le simt cand tu esti amortit, scriu despre ceea ce cred cand tu nu ai nici o parere, despre ceea ce judec cand tu astepti totul de-a gata…scriu pentru mine, imi vars visele-n cuvinte, durerile, sperantele-n speranta ca poate cineva se va regasi in mine, in ele…si nu voi mai fi singura…
De ce scriu? scriu ca sa am de ce sa tac. ca sa nu mai vorbesc vorbe, ca sa nu ma trezesc urland ca o nebuna pe strazi, ca sa-mi conserv ratiunea, logica, ca sa nu-mi pierd mintile, scriu ca sa ma descarc, pentru a ma intelege mai bine pe mine, pentru a intelege mai bine lumea din jur..de fiecare data invat cate ceva nou, fie ma descopar pe mine fie pe altii..mereu traiesc ceva nou…o unicitate care prin insasi valoarea ei nu va mai fi traita nici de mine, nici de altii vreodata.
O singura data m-am oprit din scris. atunci cand mintea imi era prea goala pentru a mai judeca iar sufletul olog, neputincios, muribund, sfarsit …atunci au pierit pe rand emotia, trairea, cuvantul, rezonanta lui, unicitatea mea intreaga. Ma simteam muritoare de rand. dar nu am avut niciodata regrete. In sufletul meu zambeam siret. Pentru ca, o sa ti se para straniu, cateodata imi intind singura capcane si cad voit in ele doar pentru a vedea cum ma descurc in fata unui fapt implinit. cred ca, pana la urma, m-am descurcat onorabil. cel putin in fata mea. caci nu-mi reprosez nimic, si, cum spuneam, nu am regrete. Dimpotriva. am mai acumulat o experienta, o frantura de viata adevarata…mi-am intregit colectia de trairi si zvacniri. Bravo mie! Nu am incercat niciodata, dar niciodata sa-mi fac viata usoara, comoda, lipsita de griji, banala, o existeanta tampa invelita intr-o fericire artificiala si accesibila tuturor. NU. Orice vis, oricat de inaccesibil, este o provocare, ma urmeste din loc, imi da aripi…ma face sa zbor, orice cucerire este doar o treapta pe care urc in mine…
Uneori sunt prea naiva, uneori sunt prea incapatanata, prea orgolioasa, artagoasa si rasfatata…dar ceea ce spun, spus este, ceea ce fac, facut este, ceea ce gandesc a fost gandit inainte de o mie de ori, rastalmacit, mestecat si analizat fir cu fir…cand iubesc, iubesc in hohote de ras, in spasme si-n dureri, pana la capat, pana la ultima picatura de vlaga….cand sufar o fac cat pentru-ntreaga viata…cand lupt pentru ceva, acel ceva este mereu imposibil…iar faptul in sine ca este de neatins ma invrajbeste pana la epuizare…am pierdut de multe ori, am cazut, am disperat, m-am lovit de toate pietrele din drum dar…continui si-n ziua de azi sa fac aceleasi lucruri cu speranta ca raspunsul, finalul va fi altul…
Asa sunt eu. Si scriu despre cum sunt si exact cum sunt. Si stii de ce? Pentru ca nu-mi pasa catusi de putin ce crezi tu, cum ma vezi tu in realitate, cum ma stii tu, cum gandesti tu despre mine, cum ma simti, cum ma mirosi, cum ma traiesti…
Scriu ceea ce scriu pentru ca asa imi vine si nu ma vei opri nici tu, nici tu, nici tu..pentru ca niciodata nu ma voi opri din pus intrebari, din dat raspunsuri..mereu ma voi descoperi pe mine, mereu intr-un alt fel, mereu intr-un alt loc, mereu voi descoperi fete ascunse ale lumii si mereu iti voi spune…scriu pentru ca asa simt. tu intelege ce vrei, eu traiesc doar.

Iar am inceput ciudat ziua…ma refer la ziua de vineri..vineri am luat la suturi un tigan, l-am calcat in picioare, la propriu, in mijlocul strazii. Am coborat prin spatele blocului si, ca sa o iau spre tramvai, a trebuit sa ocolesc un pic…mergeam cu capul in jos, incercand sa-mi pun castile..am dat drumul la muzica si am facut dreapta pe alee..in mijlocul ei, ghemuit, omul statea si fuma o tigara…normal ca m-am impiedicat, ce credeai? ca ratez eu astfel de momente? ..ala, saracu, a cazut pe spate..eu am sarit ciudat peste el…geanta mi-a cazut de pe umar…ala incepuse sa mormaie ceva..nu stiu ce , ca nu auzeam decat greenday in urechi…culmea e ca nu m-am speriat de faza in sine, ci de figura lui cand am zarit-o iesind ca din pamant..apoi m-a bufnit rasul, ala s-a adunat de pe jos razand si el…eu abia ma mai tineam pe picioare… vineri am intarziat la serv…ca am luat metroul in sens invers..doar o statie, ce-i drept dar …nici nu stiam unde dracu sunt, ca nu am auzit ce-a spus tantia aia in microfon ca aveam castile…dar am vazut ca toata lumea coboara si..am zis hai sa cobor si eu si vad io dupa aia ce se intampla…asta …nu e pentru prima oara doar, ce DS, nu o stii tu pe Lulu???? Vineri am ajuns in redactie fara nici un chef de munca..asa ca l-am luat pe Tudorica, un pusti de vreo 5, 6 ani, si ne-am jucat cu avioane de hartie…aia erau disperati cu gripa lor porcina, eu eram disperata dupa Tudor…iar cand a plecat, am ramas cu colegu Nicolai…care a inceput sa se scalambaie si sa-mi vorbeasca despre cum comunica intre ei bodyguarzii…a facut ca maimuta, imitand in fel si chip tot soiul de badyguarzi..de la portarii nostri pana la BGS …m-am stricat de ras..eram sub masa…si…daca tot eram acolo, sub birou, mi-am dat seama ca e mult prea multa mizerie la firele care intrau in priza…firele de la calculator..am luat un servetel si, timp de jumatate de ora , nu m-a mai vazut nimeni la fata pana m-am curentat da ma, m-am curentat la ceva..habar nu am ca nu am bagat mainile in priza doar..de fapt nici nu stiu exact daca e vreo priza pe acolo ca io stergeam doar firele..cred…nu stiu…dar mi-a amortit mana si, pentru un timp, am scris doar cu stanga ..ca am avut si de scris…pe la patru jumate aflu ca-mi intra materialul care, evident, trebuia macelarit..si da-i si taie..capul devenise coada, coada nici nu mai exista, fa alt sapou, da alt titlu, baga caseta, scoate bulina, apoi corectura..apoi printuri pe imagine…fuga la DTP, fuga la birou..asa am tinut-o pana pe la 6…cand sa plec ..la naiba ca a inceput sa ploua..iar ajungeam acasa ca prinsa de pe garla…dar, am fentat ploaia.. si m-am riscat sa ma duc pana la universitate unde…ce crezi?? m-am jucat cu un astronaut …serios..era o promotie ceva..nu stiu, la niste bauturi si a venit un tip..sau tipa era…nu mai tin minte… imbracat in astronaut la mine..avea doar casca din pacate.. si mi-a intins sucul..nu am luat sucul, ca nu aveam chef, dar l-am rugat sau am rugat-o sa ma lase sa-i dau cativa pumni in coif..si m-a lasat ma..si dupa ce l-am ciocanit de cateva ori, am fugit ca venea dupa mine sa-mi dea si el sau ea mie..si io nu nu prea aveam casca mda, nimic iesit din comun pe ziua de vineri… maine ma duc la serv…cel mai naspa lucru din lume e sa lucrezi duminica, cand nu ai nimic de facut…si luni am teren…si marti, poate, plec in delegatie…si uite asa se mai duc o saptamana..si inca una, si inca una…fara sa le mai simt, fara sa le mai bag in seama…

Gata, schimbam registrul ca blogul asta o sa devina atat de dulceago-patetic incat o sa dau in diabet si tu DS o sa te topesti ca o acadea pusa pe foc asa ca stop si de la capat. da, ma gandeam sa scriu despre subiectele vietii mele pe care le-am ratat la mustata…dar nici macar pe mine nu ma mai intereseaza. ce-a fost a fost, mergem inainte la vanataore de alte povesti, nu? imi spun in gand, cu un zambet amar…ar trebui sa-ti povestesc despre ultima delegatie in Constanta, dar mi-e prea lene si oricum, tu ai fost acolo asa ca stii…ar trebui sa-ti povestesc despre lucruri pe care nici nu le banuiesti, dar mereu uit ca esti cu doar un pas in urma mea ..asta e..te car peste tot DS…in geanta, prin buzunare, pe strazi, prin tramvaie, prin trenuri de seara…te car in rucsac, te port peste tot..cateodata fara sa stiu..ca esti o povara usoara si dulce si te iubesc ma..din tot sufletul meu stii..hai vino aici o povara mult prea usoara ca sa o mai simt… maine sunt de serviciu ajung la 10 dimineata, plec la 9 seara…o sa iau cascarabeta.. stii, in seara asta am pierdut ore in fata calculatorului cautand muzici si inca nu am terminat… tu stii ca am muzica pt plecat la mare, pentru munte, pentru mers pe jos, de taiat vene..si, mai nou, pentru cascarabeta… draga de ea sau dragul de el ca inca nu m-am hotarat daca e fetita sau baiatel… tot maine o sa am de scris textul cu ferma la care am fost, de cautat poze, de ales poze, de dat iar titluri, de macinat idei…ah cuvintele astea cand vin nu se mai opresc nene si torn numai bazaconii ….stii ca pot vorbi non stop macar de-as spune si ceva inteligent macar de-as putea sa ma fac inteleasa asa cum trebuie nu asa cum se pare..da..si cand cuvintele numai vin…adio titlu si sapou si intertitlu si caseta si bulina si explicatii foto si tot…si uite cat am scris si nu am zis nimic..ma scrisul asta e ca un drog pe bune…ma eliberez de orice frustrare…cand termin de scris sunt un alt om..sunt obsedata e lasa, imi spuneai, fiecare cu ale lui..tu ce obsesie ai? poti sa spui? ai vreuna? ca io am multe… da DS, tre sa fugim in lume..noi doi..singuri si nelinistiti tre sa caut subiecte, trebuie sa plec in delegatii , trebuie sa muncim ma ca sa mai treaca timpul asta..ca cica, am auzit eu, timpul le vindeca pe toate..e.. nu chiar pe toate, ca a mai ramas cate ceva in urma..in urma cu 11 ani dar..pare a fi o regula generala.. bai, fumez prea mult..asta noapte, in tren, am fumat aproape non stop..de nervi, de placere..de dracu…ca ma uitam pe geam si incercam sa ghicesc unde se va vedea urmatorul fulger..ma..stii cum a flugerat aseara?? cum nu am vazut in viata mea..nici nu stiam daca sa ma sperii sau sa ma bucur de moment..cred ca am simtit si una si alta..in noapte, printre niste straini care mi s-au parut atunci, chiar si acum, cei mai buni prieteni pe care i-am avut vreodata..da ma Catalin, Diana si Lorena…daca imi pot aminti inca numele lor e mare lucru…pentru ca nu tin minte numele oamenilor..asta e deja alta poveste, sa nu divagam fato! deci ce voiam sa spun? ca am uitat… aa fulgerele da.. tu stii ca mi-e frica de mor de asa ceva..reminiscente nene..ca prea a plouat atunci..cred ca, daca m-as forta sa stau intr-o zi in furtuna, poate mi-ar trece, mai stii… sau m-as uri (uite un cuvant care nu poate fi scris asa cum trebuie) de una singura toata viata..ca am descoperit ca sunt masochista ..da..uite ca asta nu stiai..bai am ajuns sa cred ca imi place sa sufar la nebunie..mama si scot din mine niste chestii.. ma, stii, incepuse ziua foarte bine…cu cantece prin baie, cu scapat cafele prin bucatarie, cu imbracat pe bucati…acum tricoul…acum blugii.. ma si se termina stupid, pe bune..stupid…a fost cea mai stupida zi, dar si una dintre cele mai calme, trebuie sa recunosc glumesc ma..n-a fost deloc calma, m-au navalit toti colegii, ca mai mult nu spun, sa vada poze, sa ceara texte..apoi in metrou m-a sunat cineva ca io plecasem, dar pagina nu ma , stii ce am facut azi..mi-am bagat ceva in paginile lor..in mia lor de semne, mi-am pus castile in urechi si am plecat alergand aproape spre casa..a era sa ma calce un tramvai, dar asta e iar alta poveste tramvaiul 34 ma..sau 16 nici nu mai stiu ..nici nu l-am auzit ca eram cu greenday in urechi in fine..uite, acum iar mi s-a incalzit berea si are o spuma subtire in mijloc..ma urasc spuma..nu-mi place deloc..ca parca beau aer, nene…cum dracu sa ai senzatia ca bei aer? e, io o am! am multe senzatii ma, da nu spun ca e secret..si fii atent ca cineva mi-a trimis un mesaj si nu pot raspunde pentru ca stiu bazaconia asta de blog…care nici macar blog nu se mai numeste..e ceva…abstract si incalcit cum imi sunt si gandurile…hai sa mai aprindem o tigara…hai, fa ochii aia verzi mari si trage un fum…savureaza-l ma… trage-l adanc in tine, sa-l simti pana-n plamani

Intr-o luni… la sfarsit de iunie A inceput din nou ploaia…abia acum am am ajuns acasa, intr-o zi de luni, care ar fi putut fi obisnuita, la fel ca toate celelalte..nu a fost obisnuita…dar facusem o promisiune si mi-am dorit din tot sufletul sa-mi tin cuvantul…nu pentru ca asa ar fi fost frumos, ci pentru ca am facut o promisiune pe care mi-am dorit-o din toata inima….azi a fost o zi dulce amaruie..dar macar a avut un gust …gustul cafelei de dimineata.. .nu am avut timp sa o savurez asa cum as fi vrut, dar am simtit-o printre picaturi…si azi, in timp ce conduceam, in timp ce ascultam muzica, cu gandurile din nou aiurea, evident, au inceput sa ma macine ganduri…sa fac ceea ce am scris intr-un post mai vechi…sa plec la mare…ce zici de asta DS? Acum, cel putin, sunt hotarata…vreau sa vad marea pentru cateva ore iar apoi, poate chiar a doua zi, sa ma intorc in Bucuresti. Si, mai mult, acum stiu sa intru din treapta cinci in patru. Pentru asta sunt datoare cu o bere..sau mai multe…. Sa fug in lume, sa ma pierd printre necunoscuti, in multime sau sa fiu singura, fara nimeni in jur….nu conteaza…as merge intr-un loc nestiut pana acum, undeva unde nu am mai fost niciodata….sa vad locuri noi, sa simt lucruri noi, nisipul sa fie altul – numai marea aceeasi…o sa-mi fac o harta, o harta simpla, cu locurile in care voi opri pentru o cafea, cu locurile in care voi opri pentru a sta cateva ore…La asta ma gandeam in masina, azi, in timp ce conduceam spre Ploiesti, ascultand muzica…sa fug…oriunde, oricum…doar pentru cateva ore…http://www.youtube.com/watch?v=arGYsCXF9e8 M-as duce in Costinesti, in Golful Francez, m-as duce, poate, la Corbu…unde e liniste…m-as duce pe plaja pescarilor din Azuga ..as lua o umbrela de soare cu mine, un costum de baie, pe care nu-l am, asa ca nu o sa-l iau.. .sau sa-l iau pe cel vechi.,. .cine stie…as lua cu mine o grebla …si un tricou cu pokemoni, o pereche de blugi, tenisii, pietrele mele, talismanul, ceva de intins pe nisip si as fugi cu toate in lume…ce zici DS? Mergem? Cum nu am facut niciodata..imi voi lua o zi libera de la munca…vad eu cum…imi inchid telefonul si fug…merge gazeta si fara mine, nu-mi fac probleme ….da, poate saptamana asta…poate cealalta…o voi face…acum nici nu-mi pasa cum voi conduce la intoarcere…ca voi fi obosita moarta….iar apoi, stii ceva DS? imi voi face si tatuajul. Si am gasit si ideea….un calut sau o stea de mare…locul e secret.. sau poate pasii unui copil…pentru ca imi doresc un baietel la nebunie dar..sincera sa fiu…in fine, nu asta era ideea. Ideea e ca vreau sa fug la mare si o voi face oricum…ce sa-ti mai spun? ca toate gandurile astea ma obsedeaza? ar mai fi multe de spus dar nu aici, in alta parte….asa ca ne vedem dincolo….